1. Schimbare majoră în politica fiscală
Guvernul pregătește o modificare radicală a sistemului de impozitare a proprietăților rezidențiale, cu impact direct asupra tuturor proprietarilor de apartamente și case din România. Planul prevede trecerea de la actualul sistem, în care impozitul este calculat după suprafață și coeficienți fixați, la un sistem nou, bazat pe valoarea reală de piață a locuințelor.
Această schimbare ar urma să alinieze România la practicile europene și să ofere un cadru mai echitabil pentru colectarea veniturilor la bugetele locale. Totuși, pentru cetățeni, măsura se traduce prin impozite sensibil mai mari.
2. Cum se calculează în prezent impozitul
În momentul de față, impozitul pe locuințe este stabilit prin aplicarea unui procent cuprins între 0,08% și 0,2% asupra unei valori standard stabilite de stat. Această valoare nu reflectă însă realitatea pieței imobiliare și duce la situații în care impozitul pentru o locuință centrală într-un oraș mare este apropiat de cel al unei locuințe într-o zonă rurală.
Practic, sistemul actual favorizează proprietarii de imobile în zone scumpe, unde valoarea de piață este mult mai mare decât baza de calcul stabilită.
3. Ce presupune noul model de impozitare
Modelul aflat în analiză presupune ca impozitul să fie calculat pe baza valorii de piață a locuinței. Aceasta va fi stabilită pe baza grilelor actualizate și a evaluărilor periodice făcute de experți. Astfel, o locuință de 100.000 de euro ar putea genera un impozit anual de aproximativ 200 de euro, o valoare de câteva ori mai mare decât în prezent.
Creșterea ar fi resimțită în special în orașele mari, unde piața imobiliară a explodat în ultimii ani. În mediul rural, unde prețurile sunt mai reduse, efectul va fi mai puțin vizibil.
4. De ce vrea guvernul această schimbare
Autoritățile consideră că România are una dintre cele mai mici rate de colectare a impozitelor pe proprietăți din Uniunea Europeană. Veniturile actuale sunt insuficiente pentru a susține proiectele de infrastructură, sănătate și educație la nivel local.
Prin noul model, bugetele primăriilor ar urma să crească semnificativ, permițând investiții mai mari și servicii mai bune pentru comunități. În plus, măsura este văzută și ca o cale de a reduce speculațiile imobiliare, prin impozitarea corectă a locuințelor scumpe.
5. Cine va fi cel mai afectat
-
Proprietarii din marile orașe – București, Cluj, Timișoara, Sibiu sau Brașov, unde prețurile imobiliare sunt ridicate.
-
Familiile cu venituri medii care au achiziționat locuințe scumpe prin credit ipotecar.
-
Persoanele în vârstă care dețin imobile moștenite, dar care nu au venituri suficiente pentru a acoperi creșterea taxelor.
Pentru aceștia, povara fiscală poate deveni dificil de gestionat.
6. Posibile efecte în lanț
-
Piața imobiliară – cererea pentru apartamente scumpe ar putea scădea, iar investitorii s-ar putea orienta spre zone mai accesibile.
-
Migrația urbană – mulți locuitori ar putea renunța la centrele marilor orașe și s-ar muta în zone periurbane, unde valoarea locuințelor este mai mică.
-
Bugetele locale – primăriile vor avea resurse sporite pentru reabilitarea străzilor, modernizarea școlilor și proiecte de infrastructură.
-
Inechități sociale – în lipsa unor măsuri compensatorii, diferențele dintre cei cu venituri mari și cei vulnerabili ar putea crește.
7. Cum se pot pregăti proprietarii
-
Verificarea valorii de piață a locuinței prin evaluatori autorizați.
-
Planificarea bugetului familial, luând în calcul majorarea taxelor.
-
Participarea la consultările publice, unde se pot exprima opinii și propuneri.
-
Contestarea impozitului atunci când evaluarea nu reflectă realitatea.
-
Investiții în eficiența energetică, care ar putea aduce reduceri de taxe în viitor.
8. Concluzie
Creșterea impozitului pe locuințe este o schimbare inevitabilă și de mare amploare, menită să aducă România mai aproape de standardele europene. Ea va genera venituri suplimentare pentru comunități, dar în același timp va ridica probleme pentru multe familii.
Pentru ca măsura să fie acceptată, guvernul va trebui să ofere transparență, perioade de tranziție clare și eventual mecanisme de sprijin pentru categoriile vulnerabile. Altfel, impactul social ar putea fi unul dureros, chiar dacă intenția de bază este una corectă și necesară.
